Sindromul Raynaud: cauze, factori de risc și tratament

Sindromul Raynaud este o afecțiune vasculară în care irigarea cu sânge a degetelor se întrerupe temporar din cauza unor spasme ale vaselor mici de sânge din aceste zone. Spasmele apar ca urmare a expunerii la temperaturi scăzute sau ca răspuns la stres. 

Tipurile de sindrom Raynaud

În unele cazuri, sindromul Raynaud poate reduce și fluxul de sânge către urechi, degete de la picioare, mameloane, genunchi sau nas, conform Johns Hopkins Medicine. În cele mai multe cazuri, sindromul Raynaud nu este o problemă îngrijorătoare și nu produce complicații, dar poate crea disconfort.

Acest sindrom grupează două forme: primar, care nu este asociat cu alte probleme de sănătate, și cel secundar, care apare împreună cu alte boli.

Sindromul Raynaud primar

Numit și boala Raynaud, această formă este cea mai frecventă, debutează de obicei între 15 și 25 de ani și afectează mai multe femei decât bărbați. Traiul în regiuni cu un climat rece este un factor favorizant. Sindromul Raynaud primar este mai puțin sever decât forma secundară.

Sindromul Raynaud secundar 

Forma secundară a bolii mai poartă denumirea de fenomenul Raynaud și se dezvoltă mai târziu, la vârsta adultă mijlocie – între 35 și 40 de ani. Bolile cu care se asociază cel mai frecvent sunt de tip autoimun sau care afectează țesutul conjunctiv, cum ar fi:

• lupus;
• artrită reumatoidă;
• boli vasculare ocluzive, cum ar fi ateroscleroza;
• afecțiuni hematologice;
• boli tiroidiene;
• hipertensiune pulmonară;
• sclerodermie;
• sindromul CREST (o formă de sclerodermie);
• boala Buerger;
• sindromul Sjögren;
• polimiozită.

Ce simptome are sindromul Raynaud

Simptomele bolii Raynaud apar în crize episodice și durează, de obicei, în jur de 15 minute. În timpul unui episod, arteriolele și capilarele din degetele mâinilor și picioarelor se contractă brusc, fenomen numit vasospasm. Arteriolele sunt vasele de sânge care se continuă cu capilarele, cele mai mici vase de sânge din corp.

Vasospasmele duc la reducerea fluxului de sânge pe aceste zone. Deși simptomele pot să difere de la o persoană la alta, cele mai comune includ:

• degete reci, care devin palide sau albe, apoi albastre, din cauza aportului redus de oxigen;
• când fluxul de sânge revine și degetele se încălzesc, ele devin roșii;
• senzație de amorțeală și furnicături;
• mâini umflate și dureroase când sunt încălzite.

Sindromul Raynaud secundar are un risc mai mare de complicații precum ulcerațiile la nivelul degetelor. Dacă circulația sângelui este întreruptă o perioadă mai îndelungată sau episoadele sunt frecvente, se poate produce gangrena sau necrozarea țesuturilor, care se complică uneori cu infecții. În cazurile foarte severe, poate fi necesară amputarea degetelor.

Care sunt cauzele sindromului Raynaud

Forma secundară este declanșată de alte afecțiuni, însă cauzele exacte ale sindromului Raynaud primar nu sunt cunoscute. Este posibil ca anumite boli hematologice să contribuie la apariția lui prin creșterea vâscozității sângelui. Policitemia (creșterea excesivă a numărului de globule roșii) și trombocitoza (creșterea excesivă a trombocitelor) fac sângele mai vâscos și îngreunează circulația lui. Extremitățile sunt primele afectate de reducerea fluxului sangvin.

O altă ipoteză cu privire la cauzele sindromului Raynaud este că receptorii specializați din pereții vaselor de sânge au o sensibilitate mai crescută și sunt mai reactivi la unele persoane. Vasele de sânge ale acestora răspund exagerat la factori de mediu precum frigul sau stresul. 

Anumiți factori pot crește riscul de apariție a sindromului Raynaud. Aceștia includ: 

• expunerea la substanțe chimice;
• fumatul;
• leziunile sau traumatismele;
• mișcările repetitive ale mâinilor, cum ar fi tastatul la calculator, cântatul la pian sau folosirea de unelte care vibrează, precum ciocanul pneumatic;
• sindromul de tunel carpian;
• administrarea unor medicamente care determină îngustarea vaselor de sânge și reducerea fluxului sangvin, cum ar fi betablocantele, ergotamina (administrat în migrene), decongestionantele nazale cu pseudoefedrină sau fenilefrină, medicamentele stimulante (amfetamină, metilfenidat), etc.

Cum se tratează sindromul Raynaud

De obicei, simptomele sunt ușoare la persoanele care au forma primară a sindromului și nu creează probleme serioase, care să impună un tratament. Evitarea frigului, care este principalul factor declanșator, poate reduce episoadele de spasm. Purtarea de mănuși și șosete călduroase, din materiale cu proprietăți termoizolante, se recomandă pe întreaga durată a sezonului rece. 

Alte măsuri preventive recomandate sunt: 

• renunțarea la fumat;
• evitarea atingerii unor obiecte reci, cum ar fi produsele congelate, metalele reci sau sticlele și paharele cu lichide reci;
• prevenirea traumatismelor la nivelul mâinilor;
• evitarea activităților care implică vibrații;
• gestionarea stresului și anxietății dacă aceștia sunt factori declanșatori.

Pentru multe persoane, aceste modificări legate de stilul de viață se dovedesc suficiente pentru a gestiona boala. Dacă simptomele persistă, pot fi recomandate anumite medicamente cu administrare orală:

• blocante ale canalelor de calciu, care ajută la relaxarea și dilatarea vaselor mici de sânge. Aceste medicamente pot fi utile și în vindecarea ulcerațiilor de pe degete, potrivit centrului medical academic Cleveland Clinic, din SUA;
• alfa-blocante, care se utilizează în tratamentul hipertensiunii arteriale, contracarează efectele norepinefrinei, un hormon care îngustează vasele de sânge;
• unguent sau cremă cu nitroglicerină, care se aplică pe degetele afectate pentru a dilata vasele de sânge.

Când sindromul Raynaud este sever și nu răspunde la aceste variante de tratament, se recomandă o intervenție chirurgicală numită simpatectomie. Aceasta presupune tăierea sau blocarea unor nervi mici din sistemul nervos simpatic, care controlează constricția și dilatarea vaselor de sânge. Procedura atenuează simptomele pentru o perioadă limitată, de unul sau doi ani, dar poate fi repetată.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.