Aproape toate persoanele active sexual se infectează, la un moment dat, cu un tip de virus HPV, însă cele mai multe nu vor ști acest lucru. Unele tipuri produc doar leziuni benigne pe piele, în vreme ce altele sunt asociate cu un risc crescut de cancer de col uterin, dar și orofaringian, vaginal, penian și anal.
Virusul papiloma uman (prescurtat HPV, după denumirea sa în engleză – Human Papilloma Virus) este, de fapt, un grup de peste 150 de virusuri înrudite. Cele mai multe dintre ele se transmit prin contact sexual vaginal, oral și anal, dar și prin contactul cu pielea din regiunea contaminată (din zona genitală, cel mai frecvent).
Infecțiile produse de HPV sunt diferite și mai mult sau mai puțin severe, dar un lucru este cert: ele sunt foarte răspândite în populație. Aproape toate persoanele active sexual, bărbați și femei în egală măsură, se infectează într-un interval de câteva luni și până la câțiva ani din momentul în care își încep viața sexuală, potrivit National Cancer Institute, instituție guvernamentală americană de cercetare a cancerului.
Cât de periculoasă este infecția cu HPV
Anumite tipuri de HPV produc leziuni ale pielii numite condiloame sau negi genitali, în vreme ce altele determină apariția de leziuni precanceroase care pot evolua în cancer.
În funcție de severitate infecției pe care o produc, virusurile HPV se clasifică în două categorii.
HPV cu risc scăzut
Majoritatea celor infectați au aceste tipuri de HPV. De cele mai multe ori, ele nu produc îmbolnăviri. Totuși, printre tipurile HPV cu risc scăzut se află câteva care provoacă negi pe sau în jurul organelor genitale și anusului, în cavitatea bucală sau în gât.
HPV cu risc crescut
Aceste tipuri de virus pot duce la apariția unor cancere. Până în prezent, au fost identificate 14 tipuri cu risc înalt oncogen: HPV 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 66 și 68. Două dintre acestea, HPV 16 și HPV 18 sunt implicate în apariția a 70% dintre cancerele asociate virusului papiloma uman.
De cele mai multe ori, sistemul imunitar reușește să elimine virusul din organism înainte ca acesta să declanșeze cancerul – de regulă, în 2-3 ani de la contractarea lui. Uneori, celulele imunitare nu pot controla infecția, iar dacă virusul persistă mulți ani în corp, poate produce leziuni care, netratate, se pot agrava și transforma în cancer.
Ce tipuri de cancer provoacă HPV
Celulele maligne se formează în zonele din corp în care a avut loc infectarea, cum ar fi colul uterin, orofaringele (porțiunea de gât care cuprinde baza limbii, amigdalele, palatul moale și omușorul), anusul, penisul, vaginul și vulva.
Virusul HPV infectează pielea și mucoasele cu care sunt acoperite aceste organe și structuri. Mai exact, el infectează celulele lor scuamoase, care se află la suprafața pielii și organelor. De aceea, majoritatea cancerelor provocate de HPV sunt numite carcinom cu celule scuamoase.
Tipurile de cancer provocate cel mai frecvent de HPV
Cancerul de col uterin (cervical). Aproximativ 99% dintre cazurile de cancer de col uterin sunt determinate de infecția cu HPV. Screeningul de rutină realizat prin testarea Babeș-Papanicolau poate preveni majoritatea cancerelor cervicale. Testul poate identifica celulele precanceroase înainte de a se transforma în celule maligne.
Cancerele orofaringiene. Acestea cuprind cancere ale gurii și ale corzilor vocale. Virusul HPV este implicat în apariția a 70% dintre cancerele orofaringiene. Totodată, acestea sunt cancerele cele mai numeroase provocate de HPV. Ele sunt mai frecvente la bărbați decât la femei.
Cancerul anal. Peste 90% dintre aceste cancere sunt cauzate de HPV, potrivit datelor National Cancer Institute, din SUA. Numărul cazurilor noi și deceselor provocare de cancerul anal este în creștere. Femeile sunt de două ori mai afectate de acest cancer, comparativ cu bărbații.
Cancerul penian. Peste 60% dintre cancerele de penis sunt cauzate de HPV. Este este considerat un tip rar de cancer. El reprezintă aproximativ 1% din totalul cancerelor diagnosticate la bărbați.
Cancerul vaginal. Majoritatea cazurilor de cancer vaginal (75%) sunt cauzate de HPV. Și acesta face parte din categoria cancerelor rare, reprezentând 1-3% din totalul cancerelor ginecologice.
Cancerul vulvar. 70% dintre cazurile raportate sunt cauzate de tulpinile cu risc crescut ale HPV. El afectează marginile interioare ale labiilor mari sau labiilor mici. Mai rar, el se poate dezvolta la nivelul clitorisului.
La nivel mondial, tipurile de virus HPV cu risc crescut sunt responsabile pentru aproximativ 5% din totalul cancerelor raportate. Anual, 570.00 de femei și 60.000 de bărbați dezvoltă o formă de cancer provocate de HPV. Cancerul de col uterin este cel mai frecvent tip de cancer provocat de HPV.
Ce simptome are infecția
Infecția cu virusul papiloma uman persistă în organism fără a provoca simptome. Tulpinile HPV cu risc scăzut își vor face simțită prezența prin apariția negilor genitali la un interval de săptămâni, luni sau chiar ani de la contactul intim care a dus la infectare. Negii sunt mici excrescențe care apar la femei în exteriorul vulvei sau în jurul anusului, iar la bărbați, pe scort, penis sau în jurul anusului. De obicei, ele nu sunt dureroase, dar pot da simptome: măncărimi, senzație de arsură sau sângerări ușoare.
Tulpinile HPV cu risc crescut nu determină semne și simptome. Celulele precanceroase care se formează pe colul uterin din cauza unei infecții persistente cu HPV produc rar simptome. De aceea, testarea de rutină este foarte importantă în cazul femeilor active sexual.
Leziunile precanceroase care apar în alte zone decât colul uterin, precum cele de la nivelul anusului sau vaginului, pot avea câteva simptome, precum mâncărimile sau sângerările. Când cancerul s-a instalat, el poate da simptome precum durerea, sângerările sau inflamația.
În stadiile inițiale, cancerul de col uterin nu are simptome de obicei, ceea ce îl face dificil de diagnosticat. Când are manifestări, acestea pot fi:
- sângerări vaginală după contactul sexual;
- sângerări vaginale între menstruații;
- menstruații mai abundente sau mai îndelungate decât de obicei;
- secreții vaginale apoase care au un miros puternic sau care conțin sânge;
- durere pelvină sau durere în timpul contactelor sexuale.
Cum se tratează infecția cu HPV
Nu există un tratament care să ajute eliminarea virusului HPV din organism, dar sunt disponibile câteva opțiuni terapeutice pentru leziunile precanceroase determinate de tulpinile HPV cu risc crescut. Astfel:
Leziunile precanceroase de la nivelul colului uterin se îndepărtează printr-o intervenție numită conizație. Aceasta se realizează prin diferite tehnici chirurgicale, recomandate în funcție de extinderea și localizarea leziunii: cu bisturiul clasic, cu bisturiul electric, cu ajutorul laserului sau prin excizie cu ansă (ERAD sau LEEP).
Leziunile precanceroase de la nivelul vaginului, penisului și anusului se tratează cu soluții locale, prin excizie chirurgicală, proceduri de criochirurgie sau terapie laser.
Cum se poate preveni infectarea
Infecția HPV cu tulpinile oncogene poate fi prevenită prin vaccinare. Cancerele provocate de virusul papiloma uman sunt unele dintre puținele cancere de care ne putem proteja. În România, există trei tipuri de vaccin care oferă protecție atât împotriva HPV cu risc crescut, cât și a tulpinilor cu risc scăzut care produc negii genitali. Vaccinarea este recomandată atât fetelor și femeilor, cât și băieților și bărbaților, în intervalul de vârstă 9-26 de ani.
Este indicat ca vaccinarea să fie realizată înainte de începerea vieții sexuale. O persoană deja infectată cu un anumit tip de HPV nu se va putea vindeca de infecție cu ajutorul vaccinului, dar va fi protejată de o viitoare infecție cu un alt tip de virus.
Îți poți reduce riscul de infectare prin câteva măsuri:
- Practică sexul protejat. Deși nu poate preveni complet transmiterea virusului, prezervativul reduce semnificativ riscurile;
- Limitează numărul de parteneri sexuali. Cu cât schimbi mai des partenerii, cu atât riscul de infectare va fi mai mare;
- Acordă atenție igienei, atât înainte, cât și după raportul sexual;
- Efectuează anual testul Babeș-Papanicolau, pentru a depista din timp eventuale modificări ale celulelor cervicale.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
