Deși multe femei ezită să abordeze acest subiect, pierderile involuntare de urină sunt o problemă des întâlnită, mai ales odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, incontinența urinară la femei nu ar trebui considerată o parte normală a procesului de îmbătrânire. Află ce tratamente sunt disponibile pentru această afecțiune.
Reclamă
Pierderile involuntare de urină sunt experimentate de femei din toate categoriile sociale și de toate vârstele, dar devin mai frecvente pe măsură ce îmbătrânesc. Incontinența urinară la femei poate avea diferite grade de severitate: de la pierderi ușoare până la severe și frecvente.
Care sunt factorii de risc pentru incontinența urinară la femei
Pierderea controlului vezicii urinare poate fi o problemă temporară, cauzată de sarcină sau de infecții ale tractului urinar. Alteori, incontinența devine o problemă cronică. Cele mai comune cauze sunt:
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
- Înaintarea în vârstă. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, mușchii vezicii urinare și cei care o susțin încep să slăbească, ceea ce poate duce la incontinență;
- Nașterile vaginale. Acestea pun presiune sau deteriorează mușchii planșeului pelvian, ceea ce poate duce la probleme viitoare de incontinență. Totuși, în mod normal, o naștere vaginală necomplicată nu ar trebui să cauzeze incontinență urinară, spune dr. Harmanli;
- Menopauza. Estrogenul contribuie la menținerea tonusului mușchilor și țesuturilor pelviene, inclusiv a celor care susțin vezica urinară. La menopauză, nivelul acestui hormon scade și țesuturile devin mai slăbite, ceea ce reduce controlul vezicii urinare;
- Histerectomia. Menopauza precoce care apare ca urmare a îndepărtării chirurgicale a uterului slăbește țesuturile pelviene care susțin vezica. În plus, structurile pelviene pot suferi modificări în urma acestei intervenții, fiind afectată inclusiv vezica urinară;
- Excesul ponderal. Incontinența urinară la femei poate fi cauzată și de kilogramele în plus care aplică o presiune suplimentară pe organele pelviene. Această presiune crescută poate slăbi mușchii planșeului pelvian, afectând funcționarea vezicii. Obezitatea crește riscul de prolaps al organelor pelviene, inclusiv al vezicii urinare (cistocel). Aceasta poate coborî în canalul vaginal;
- Tusea cronică. Aceasta crește presiunea asupra abdomenului și, implicit, asupra organelor pelviene precum vezica urinară. Totodată, presiunea constantă asupra mușchilor pelvieni. Acest lucru poate duce la slăbirea lor;
- Constipația. Retenția prelungită a materiilor fecale în intestin crește presiunea asupra vezicii urinare, iar efortul de a defeca poate slăbi mușchii pelvieni.
Tipuri de incontinență
„Oricine a avut doi copii și are 45 de ani sau mai mult a avut probabil o experiență cu incontinența urinară. Este posibil ca, la început, să nu fie nevoie să solicite ajutor, dar, când ajung în jurul vârstei de 50 de ani, acest lucru devine adesea o problemă mai frecventă”, spune dr. Oz Harmanli, șef al secției de Uroginecologie și Chirurgie Reconstructivă Pelviană de la Yale Medicine și profesor de obstetrică, ginecologie și științe reproductive la Școala de Medicină Yale.
Există mai multe tipuri de incontinență urinară, dar cele mai diagnosticate sunt:
Reclamă
Incontinența imperioasă
Cunoscută și ca vezică hiperactivă, acest tip de incontinență se manifestă printr-o nevoie bruscă și urgentă de a urina. Pierderile de urină apar din cauza imposibilității de a ajunge la toaletă la timp.
Incontinența imperioasă poate fi provocată de o vezică hiperactivă, care se contractă necontrolat din cauza unei iritații sau unei afecțiuni neurologice precum boala Parkinson, boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral sau scleroza multiplă. Infecțiile urinare și alte afecțiuni ale vezicii urinare se asociază adesea cu această problemă.
Incontinența de efort
Cunoscută și sub denumirea de incontinență fizică sau de stres, incontinența de efort apare atunci când se aplică o presiune suplimentară asupra vezicii urinare. Pierderile de urină se produc atunci când femeile fac exerciții fizice, ridică greutăți, tușesc, râd sau strănută.
Reclamă
Incontinența de efort este cauzată de slăbirea mușchilor pelvieni și/sau a ligamentelor care susțin vezica urinară. Nașterea vaginală, menopauza și obezitatea sunt cauzele mai frecvente.
Incontinența mixtă
Acest tip de incontinență este o combinație între incontinența de efort și cea imperioasă. Femeile cu incontinență mixtă experimentează atât pierderi de urină asociate cu activitățile fizice, cât și nevoia urgentă de a urina. Incontinența mixtă este cauzată de slăbirea mușchilor pelvieni și de o vezică hiperactivă.
Cum se tratează incontinența urinară la femei
În funcție de tipul de incontinență și de severitatea acesteia, tratamentul poate fi nechirurgical sau chirurgical.
Opțiunile nechirurgicale includ schimbări comportamentale și de stil de viață, îmbunătățirea tonusului mușchilor pelvieni prin diverse metode, medicamente și proceduri nechirurgicale, conform Johns Hopkins Medicine, o rețea prestigioasă de spitale, clinici și centre de cercetare din SUA. Iată ce presupune fiecare dintre ele:
Intervenții comportamentale
- Antrenarea vezicii urinare. Presupune mărirea treptată a intervalelor dintre micțiuni, rezistând urgenței de a urina;
- Golirea temporizată. Presupune folosirea programată a toaletei, antrenarea obiceiurilor și urinarea stimulată pentru a goli vezica în mod regulat;
- Modificări ale dietei. Eliminarea din alimentație a iritanților vezicii urinare, cum sunt cafeaua, ceaiurile cu cofeină, sucurile, alcoolul și fructele citrice. Poate fi în regulă să bei o cană de cafea dimineața dacă depinzi de ea, dar evită să bei două la rând, recomandă dr. Harmanli;
- Scăderea în greutate. Dacă excesul ponderal este cauza sau factorul agravant al incontinenței, pierderea în greutate poate ajuta.
Reabilitarea mușchilor pelvieni
- Exerciții Kegel. „Exercițiile pentru planșeul pelvian ar trebui să facă parte din rutina zilnică a unei femei, la fel ca spălatul pe dinți”, spune dr. Harmanli. Poți localiza ușor mușchii planșeului pelvian prin oprirea fluxului de urină în timpul micțiunii. Încordează-i timp de 5-10 secunde și relaxează-i pentru alte 5-10 secunde. Medicul recomandă trei seturi de exerciții pe zi, a câte 10-15 exerciții;
- Biofeedback. Folosit împreună cu exercițiile Kegel, biofeedbackul ajută la conștientizarea și dobândirea controlului asupra mușchilor pelvieni;
- Antrenamente cu greutăți vaginale. Exercițiile Kegel pot fi mai eficiente dacă sunt practicate cu bile vaginale cu greutăți. Acestea se poziționează în interiorul vaginului și trebuie să contracți mușchii pelvieni pentru a le menține în loc. Menține contracția timp de 5-10 secunde, apoi relaxează pentru 5-10 secunde și repetă de 10-15 ori;
- Stimularea electrică a planșeului pelvian. Această procedură utilizează curenți electrici pentru a stimula și întări mușchii pelvieni. Un dispozitiv cu electrozi plasat în zona vaginală generează impulsuri electrice ușoare care ajung la musculatura pelviană. Stimularea poate fi realizată în cabinete medicale sau acasă, cu dispozitive portabile.
Medicamente și dispozitive
- Medicamente anticolinergice. Acestea blochează acțiunea acetilcolinei, un neurotransmițător care stimulează contracțiile musculare în peretele vezicii urinare. Exemple sunt oxibutinina, tolterodina, solifenacina, darifenacin și clorura de trospium;
- Estrogen vaginal. Terapia hormonală locală cu estrogen este o altă opțiune de tratament pentru incontinența urinară la femei. Estrogenul aplicat sub formă de cremă, ovule sau inele vaginale ajută la întărirea țesuturilor vaginale și uretrale;
- Injecții cu botox. Toxina botulinică acționează prin blocarea impulsurilor nervoase care produc contracțiile musculare excesive ale vezicii urinare. Procedura este recomandată în tratamentul vezicii hiperactive și se efectuează în ambulatoriu, cu sedare ușoară. Botoxul este injectat în mai multe puncte de pe peretele vezicii urinare cu un ac foarte fin;
- Pesar vaginal. Acest dispozitiv mic din silicon sau plastic sub formă de inel se plasează în vagin plasat astfel încât să susțină vezica urinară și să reducă presiunea asupra uretrei.
Tratamente chirurgicale pentru incontinența urinară la femei
Dacă tratamentele nechirurgicale nu sunt eficiente sau dacă incontinența este severă, intervențiile chirurgical rămân singura opțiune. Incontinența de efort răspunde foarte bine la intervențiile chirurgicale, spune dr. Harmanli.
Metoda cu cele mai bune rezultate este procedura de tip „sling”, care presupune introducerea unei benzi subțiri sau plase sintetice sub uretră. Aceasta are rolul de a susține uretra și a restabili astfel controlul vezicii urinare.
Intervenția este minim invazivă, poate fi efectuată în regim ambulatoriu și durează mai puțin de 30 de minute. Majoritatea femeilor se pot întoarce la muncă în câteva zile și își pot relua activitatea sexuală în trei săptămâni.
Pe lângă procedura de tip „sling”, există și alte opțiuni chirurgicale recomandate ca tratament pentru incontinența urinară la femei:
- Suspensia vezicii urinare. Implică susținerea uretrei și a colului vezicii urinare prin atașarea lor la ligamentele pelvine. Scopul intervenției numite colposuspensie este de a reduce mișcările uretrei care cauzează pierderile de urină în timpul activităților fizice;
- Neuromodulația. Implică stimularea nervului sacral sau periferic prin implantarea unor electrozi de mici dimensiuni. Cei doi nervi controlează funcția vezicii urinare;
- Reconstrucția vezicii urinare. Este o intervenție majoră, rezervată cazurilor severe de vezică hiperactivă. Implică reconstruirea unei părți din vezica urinară sau mărirea ei utilizând țesuturi din intestin.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
