Tusea este simptomul care dispare cel mai greu după o infecție respiratorie și un motiv de îngrijorare pentru părinți atunci când persistă la cei mici. Află cum se tratează tusea reziduală la copii, când devine alarmantă și ce probleme poate semnala.
Tusea este un mecanism natural de apărare prin care mucusul, substanțele iritante și agenții patogeni sunt eliminați din căile respiratorii. Când suntem răciți și ne curge nasul, apare și o scurgere postnazală care irită bronhiolele, mai exact căi aeriene mici din plămâni, și poate provoca tuse.
Când este benefică tusea reziduală
„Tusea este benefică. Părinții se sperie când copilul lor are o tuse foarte puternică, dar este mecanismul normal prin care corpul se protejează. Tusea menține plămânii curați”, explică într-un interviu pentru Yale Medicine dr. Carl R. Baum, medic pediatru de urgență.
Totuși, sunt situații în care tusea persistă o perioadă de timp după vindecarea afecțiunii respiratorii care a provocat-o. În cele mai multe cazuri, infecțiile virale ale sistemului respirator provoacă tuse reziduală, motiv pentru care este numită și tuse postvirală sau tuse postinfecțioasă.
Tusea reziduală la copii se instalează mai frecvent noaptea și dimineața. Ea poate fi declanșată de râs, plâns, exerciții fizice sau de aerul rece.
Ce cauzează tusea reziduală la copii
Tusea persistentă poate afecta somnul și starea de bine a copiilor, iar pentru părinți, ea este adesea un motiv de îngrijorare. Mulți se așteaptă ca ea să dispară odată cu celelalte simptome după ce infecția respiratorie a fost tratată, dar nu este anormal să persiste o perioadă.
Mai ales la copii, virozele pot lăsa în urmă o inflamație reziduală a căilor respiratorii, care continuă să stimuleze reflexul de tuse. Căile respiratorii pot rămâne sensibilizate, astfel că vor reacționa exagerat la stimuli minori precum particulele de praf sau aerul rece.
În plus, producția de mucus mai poate continua o perioadă chiar și după ce infecția virală a fost eliminată, iar celelalte simptome au dispărut. Acest mucus irită căile respiratorii și declanșează reflexul de tuse. Cu toate acestea, tusea reziduală la copii poate fi și uscată, fără expectorație.
Tusea reziduală la copii nu are întotdeauna o cauză fizică clară. Un tic neuromuscular poate face ca ea să persiste după o simplă infecție respiratorie virală. De obicei, acest tip de tuse este uscată și persistentă sau „răgușită”.
Când devine îngrijorătoare tusea reziduală
Tusea care persistă mai mult de două-trei săptămâni după o infecție respiratorie trebuie evaluată de medicul pediatru, potrivit medicilor American Academy of Allergy, Asthma, and Immunology. Ea poate fi simptomul mai multor afecțiuni:
- Alergii. Acestea produc o scurgere de mucus din spatele nasului în gât ce declanșează reflexul de tuse. Alte simptome includ strănut, secreții nazale apoase, congestie nazală, ochi înroșiți și lăcrimare, senzație de mâncărime în gât sau în urechi;
- Astm bronșic. În astm, căile respiratorii se inflamează și provoacă respirație șuierătoare. Tusea este uneori singurul simptom al astmului;
- Afecțiuni ale nasului și sinusurilor. Rinita și sinuzita pot fi o altă cauză a tusei persistente la copii. De obicei, sunt prezente și alte simptome, cum ar fi strănutul, pruritul nazal și secrețiile nazale apoase (în rinită) sau durere la nivelul nasului, secreții nazale, nas înfundat și alterarea mirosului și gustului (în sinuzită);
- Reflux gastroesofagian. Tusea cronică poate fi cauzată de întoarcerea conținutului din stomac în esofag. Refluxul produce și alte simptome: senzație de arsuri la stomac, vărsături, respirație șuierătoare, poftă de mâncare scăzută;
- Infecții bacteriene. Virozele pot slăbi sistemul imunitar și pot face căile respiratorii mai vulnerabile la suprainfecții bacteriene. De obicei, acestea sunt semnalate de febră, dureri de urechi (otite) sau sinusuri (sinuzite) și dificultăți de respirație (pneumonie);
- Inhalarea unui corp străin. Jucăriile mici și alimentele care sunt inhalate accidental pot să provoace o tuse care persistă până la descoperirea cauzei;
- Expunere la iritanți. Tusea persistentă poate fi cauzată și de inhalarea fumului de țigară, substanțe chimice sau poluanți din atmosferă.
Cum se tratează tusea reziduală la copii
Tusea reziduală după o infecție respiratorie virală dispare de obicei treptat și nu necesită un tratament specific, dar există câteva metode care pot contribui la gestionarea ei:
- Consumul de lichide, care ajută la subțierea mucusului și eliminarea lui mai ușoară;
- Folosirea unui umidificator în camera copilului, fiindcă umiditatea crescută reduce iritația căilor respiratorii;
- Inhalațiile cu abur, care fluidifică mucusul și îl fac mai ușor de eliminat;
- Evitarea expunerii copilului la substanțe iritante, cum sunt fumul de țigară și poluanții;
- Folosirea unei perne mai înalte pentru a menține capul ridicat în timpul somnului și a preveni astfel acumularea de mucus în gât și crizele de tuse noaptea;
- Consumul de miere, care este considerată un antitusiv natural, cu efecte confirmate de studii.
Medicamentele antitusive nu sunt considerate foarte eficiente și pot avea efecte adverse periculoase dacă nu se administrează în doze corecte sau la intervalele recomandate. Acestea pot fi încercate, dar numai la indicația unui medic.
Tusea care persistă mai mult de două-trei săptămâni se tratează specific, în funcție de cauză.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
