O boală autoimună care afectează mai multe femei decât bărbați, tiroidita Hashimoto este cea mai întâlnită problemă a tiroidei. Ea afectează secreția hormonilor tiroidieni și provoacă simptome foarte supărătoare. Află din ce cauze apare, cum se pune diagnosticul și care sunt opțiunile de tratament.
Reclamă
Tiroidita Hashimoto este cunoscută sub diferite denumiri: tiroidită cronică, tiroidită limfocitară sau tiroidită autoimună. Termenul comun este „tiroidita”, care descrie inflamația a glandei în formă de fluture situată la baza gâtului. Această inflamație este cauzată de propriul nostru sistem imunitar. Din motive neînțelese pe deplin, el nu mai recunoaște tiroida ca organ propriu și începe să producă anticorpi împotriva ei. Anticorpii atacă ţesutul propriu al glandei tiroide și distruge celulele care secretă hormoni cu roluri foarte importante în organism.
Între 2% și 4% din populație adultă suferă de tiroidită autoimună, fiind cea mai frecventă boală a tiroidei, arată statisticile publicate de Asociația Europeană a Tiroidei.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Cine este mai predispus la tiroidită autoimună
Câteva categorii de persoane au un risc mai mare de a dezvolta tiroidita Hashimoto, potrivit medicilor de la Johns Hopkins Medicine. Iată care sunt factorii de risc identificați de specialiști:
- Sexul feminin. Boala afectează de 7 ori mai multe femei decât bărbați. Uneori, tiroidita Hashimoto debutează în timpul sarcinii, ceea ce indică o legătură cu hormonii feminini și fluctuațiile acestora;
- Vârsta mijlocie. Cele mai multe cazuri sunt raportate în intervalul de vârstă 40-60 de ani, dar boala autoimună poate afecta și persoane mai tinere;
- Ereditatea. Riscul de a dezvolta tiroidită Hashimoto este mai mare dacă alți membri ai familiei o au. Nu au fost identificate încă genele care fac posibilă transmiterea ereditară;
- Alte boli autoimune. Persoanele diagnosticate cu o altă boală autoimună, cum ar fi artrita reumatoidă, diabetul de tip 1, vitiligo sau lupusul, au un risc mai mare de a dezvolta boala. Tiroidita Hashimoto, la rândul ei, crește riscul de a face alte boli autoimune.
Reclamă
Ce simptome are tiroidita Hashimoto
Capacitatea glandei tiroide de a produce hormoni scade în timp, astfel că pot trece mulți ani de la declanșarea tiroiditei și până la apariția simptomelor. Funcția acestei glande se reduce treptat și, în cele din urmă, devine inactivă. Această situație definește hipotiroidia, care se manifestă prin:
- oboseală;
- slăbiciune musculară;
- creștere nejustificată în greutate;
- toleranță scăzută la frig;
- depresie;
- piele palidă, uscată;
- căderea părului;
- unghii fragile;
- dureri și rigiditate articulare;
- constipație;
- menstruații abundente sau prelungite;
- probleme de memorie.
Uneori, inflamația duce la mărirea în volum a tiroidei și la apariția gușei. În unele cazuri, gușa produce dificultăți la înghițire, vorbire sau chiar respirație.
Reclamă
Sunt situații în care, la debutul bolii, tiroida produce mai mulți hormoni decât trebuie și apar manifestări de hipertiroidism. În astfel de cazuri, tiroidita Hashimoto se manifestă prin:
- ritm cardiac accelerat;
- scădere nejustificată în greutate;
- nervozitate;
- oboseală;
- insomnie;
- subțierea și căderea părului;
- transpirație abundentă;
- toleranță scăzută la căldură;
- tremur al mâinilor;
- anxietate;
- menstruație neregulată;
- diaree sau scaune frecvente;
- probleme de vedere.
Cum se poate diagnostica tiroidita Hashimoto
Diagnosticul de tiroidită autoimună se poate pune în urma unui examen clinic și o ecografie tiroidiană dacă boala a dus la apariția gușei specifice și prin analize de laborator care evaluează nivelul hormonilor tiroidieni T3 și T4, a hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) și a anticorpi antitiroidieni (ATPO).
În stadiile inițiale ale bolii, dezechilibrul hormonal poate să nu fie prezent, iar nivelurile celor doi hormoni tiroidieni să fie normale și cel al TSH doar ușor crescut. Anticorpii ATPO sunt însă crescuți, aceasta fiind prima modificare ce apare în tiroidita Hashimoto. În acest stadiu, tiroida are o funcționare corectă încă, iar diagnosticul este de tiroidită autoimună cu eutiroidism sau normotiroidism.
Pe măsură ce boala progresează și simptomele de hipotiroidism se instalează, testele de sânge vor arăta un nivel TSH crescut, iar valorile hormonilor T3 și T4 vor fi sub valorile de referință. Ele semnalează o afectare a funcției tiroidiene, iar diagnosticul este de tiroidită autoimună cu hipotiroidism.
Cum se tratează tiroidita Hashimoto
Când analizele indică un nivel normal al hormonilor tiroidieni, nu este necesar un tratament. Tiroida funcționează încă suficient de bine cât să producă un nivel optim de hormoni. Dacă se ajunge la tiroidită autoimună cu hipotiroidism, este necesar un tratament de substituție cu hormoni tiroidieni. Se administrează un tip de hormoni sintetici – levotiroxină – identifici cu cei produși de tiroida umană care va normaliza valorile TSH, T3 și T4. Nivelul anticorpilor ATPO nu va fi influențat de tratament, ceea ce nu înseamnă că el nu funcționează.
Doza de hormoni este stabilită de medicul endocrinolog în funcție de gradul de deficit hormonal și este ajustată periodic, după repetarea analizelor. De cele mai multe ori, procesul autoimun distruge treptat tiroida și este posibil să fie necesară creșterea dozei de levotiroxină. Terapia de substituție hormonală va fi necesară toată viața, dar în 25% din cazuri este posibil ca tiroida să-și recapete funcția și tratamentul să fie întrerupt.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
