Memoria celulară a obezității poate afecta procesul de slăbire. Oamenii de știință au încercat să descopere de ce poate deveni dificil pentru unele persoane să-și mențină constant o greutate optimă după ce elimină kilogramele în plus.
Chiar și persoanele cu obezitate care iau o nouă clasă de medicamente pentru slăbire, cum ar fi semaglutida, se pot confrunta cu o creștere semnificativă în greutate. Se poate întâmpla după încetarea tratamentului. O echipă condusă de oamenii de știință ai ETH Zurich din Elveția se poate să fi identificat motivul acestei probleme. Aceștia au efectuat o analiză a țesuturilor umane și experimente pe șoareci.
Memoria celulară a obezității poate afecta procesul de slăbire
Scăderea greutății corporale pentru a îmbunătăți sănătatea metabolică și a reduce comorbiditățile asociate se regăsește printre obiectivele principale în gestionarea obezității. În același timp, menținerea unei greutăți optime reprezintă o provocare semnificativă. Poate fi o problemă mai ales când organismul are o tendință de a păstra o memorie obezogenă. Genul acesta de memorie se apără împotriva modificărilor greutății corporale.
În cadrul studiului publicat în Nature, cercetătorii au descoperit că dificultățile asociate menținerii unei greutăți optime pot fi provocate de modificările genetice. Acestea pot persista după încheierea procesului de slăbire.
Etichetele chimice de pe ADN, denumite epigenetice, pot controla ce gene sunt activate sau dezactivate. În țesutul adipos, starea unor gene și a acestor etichete pot crea un tip de memorie celulară a obezității. Această memorie poate suprima metabolismul și poate accelera aportul de nutrienți. Din acest motiv, poate îngreuna susținerea eforturilor de slăbire, potrivit Science News.
Cercetătorii au aflat că celulele adipoase de la mamifere păstrează o evidență a obezității într-un proces care reglează expresia genelor noastre, care poartă denumirea de epigenetică. Aceștia au identificat la șoarecii care au fost anterior supraponderali un tip de epigenetice. Șoarecii analizați s-au confruntat cu acumulări mai rapide de kilograme în plus atunci când au fost hrăniți cu o dietă bogată în alimente grase, spre deosebire de șoarecii care nu au fost supraponderali, conform ScienceAlert.
Oamenii de știință au comparat diferite tipuri de celule
Oamenii de știință au comparat țesutul adipos care conține celule adipoase cu alte tipuri de celule. Acestea au fost prelevate de la persoane cu o greutate optimă, cât și de la cele care sufereau de obezitate. Genele legate de metabolism au avut o activitate mai redusă în țesutul persoanelor cu obezitate. S-a observat chiar și după ce acestea au eliminat surplusul de kilograme.
În același timp, rezultatele experimentelor efectuate pe șoareci au sugerat că unele gene implicate în metabolism erau încă dezactivate la animalele care au fost obeze.
„Aceste schimbări par să primească celulele pentru răspunsuri patologice într-un mediu obezogen, contribuind la efectul problematic yo-yo adesea observat în dietă.” a declarat echipa de cercetători.
Concentrarea pe aceste schimbări poate îmbunătăți în viitor gestionarea greutății pe termen lung. Totodată, informațiile extrase din studiu se pot folosi pentru a trata mai multe probleme de sănătate.
Descoperirile sunt importante deoarece obezitatea poate afecta organismul din multe puncte de vedere. De exemplu, aceasta poate avea efecte dăunătoare asupra sistemului cardiovascular, inclusiv poate crește riscul de infarct miocardic.
