Ce rol are splina în organism și ce boli o pot afecta

Splina se situează în spatele stomacului, în partea stângă a abdomenului, sub coaste. La un adult sănătos, ea are mărimea unui pumn și cântărește aproximativ 200 de grame. 

Mult timp, a fost considerată un organ neesențial din cauza capacității organismului de a se adapta și de a supraviețui fără ea. Dacă este îndepărtată, ficatul, ganglionii limfatici și măduva osoasă preiau o parte din funcțiile sale și compensează parțial pierderea. Importanța splinei este adesea subestimată, însă afectarea ei nu este lipsită de riscuri. 

Ce rol are splina în organism

Deși studiile mai recente au început să evidențieze ce rol are splina în organism, ea rămâne unul dintre organele cel mai puțin înțelese din corpul uman. Spre deosebire de alte organe care sunt frecvent monitorizate prin analize și controale medicale, splina nu beneficiază de aceeași atenție. Pentru acest organ nu există investigații de rutină. 

Splina îndeplinește funcțiile a două organe într-unul singur. Ea este un organ important al sistemului limfatic, dar și al celui imunitar în același timp. 

Conform MSD Manual, structura splinei se formează din două tipuri de țesuturi:

• Pulpa albă, care acționează ca un organ imunitar. Ea produce și maturizează limfocite B și T. Limfocitele B din splină generează anticorpi umorali protectori;
• Pulpa roșie, care funcționează ca un organ fagocitar. Aceasta filtrează sângele și elimină bacteriile acoperite de anticorpi și celulele anormale, cum ar fi globulele roșii îmbătrânite sau defecte. Astfel, splina menține o circulație sangvină sănătoasă. De asemenea, pulpa roșie servește ca rezervor pentru elementele sangvine, în special pentru globulele albe (leucocite) și trombocite. 

Splina are un rol important și în reglarea volumului de sânge care circulă prin organism. Ea creează o rezervă de celule sangvine și de trombocite (cu rol esențial în coagularea sângelui) pe care o poate elibera în caz de hemoragie severă pentru a compensa pierderile. Prin acest mecanism, ea susține circulația sângelui, oxigenarea țesuturilor și tensiunea arterială în situații critice.

De asemenea, în timpul dezvoltării fetale, splina produce globule albe și roșii. În ultimele luni ale vieții intrauterine, această funcție este preluată de măduva osoasă. 

Ce se întâmplă când splina este îndepărtată

Dacă te întrebi ce rol are splina, gândește-te că deși îndeplinește sarcini importante, splina lucrează împreună cu alte organe din corp pentru a lupta împotriva infecțiilor și a filtra sângele. Această suprapunere a funcțiilor face posibilă îndepărtarea ei fără consecințe grave. 

Persoanele care au suferit o splenectomie (îndepărtare chirurgicală a splinei) sau care nu au o splină funcțională pot duce o viață normală. Cu toate acestea, sunt mai vulnerabile la infecții și trebuie să ia măsuri de precauție suplimentare. 

Medicii le recomandă mai multe vaccinuri împotriva unor bacterii periculoase:

• Vaccinul pneumococic polizaharidic. Oferă protecție împotriva Streptococcus pneumoniae, bacterie care provoacă pneumonie și meningită;
• Vaccinul Haemophilus influenzae tip b (Hib). Asigură protecție împotriva Haemophilus influenzae tip B, bacterie care determină infecții cu diverse localizări în corp: pneumonie, meningită, otită, etc. ;
• Vaccinul meningococic polizaharidic. Oferă protecție împotriva Neisseria meningitidis, bacterie care provoacă meningită meningococică. 

De asemenea, persoanele fără splină sunt mai susceptibile la infecții grave cauzate de mușcăturile de câini și de căpușe. În plus, li se recomandă evitarea zonelor cu risc de infecții grave, cum ar fi regiunile cu malarie. În general, acestea trebuie să fie foarte atente la simptomele de infecții, deoarece pot evolua rapid spre sepsis, o complicație care poate fi fatală.

Cei mai vulnerabili la infecții sunt copiii mici care își pierd splina și persoanele de orice vârstă în primii doi ani după o splenectomie. La sugari și copiii fără o splină funcțională, se administrează zilnic antibiotice pentru prevenirea infecțiilor bacteriene. De obicei, adulții nu au nevoie de antibiotice zilnic, dar pot fi necesare dacă dezvoltă febră. 

Bolile care pot afecta splina

Splina cauzează rar probleme de sănătate, iar afecțiunile acesteia nu sunt întotdeauna evidente atunci când apar. Simptomele sunt adesea vagi sau asociate cu alte probleme de sănătate.

După ce afli ce rol are splina, poți lua în considerare că poate fi afectată de câteva boli, fie direct, fie ca urmare a altor probleme de sănătate. Acestea includ:

Splina mărită

Splenomegalia este o creștere anormală în dimensiuni a acestui organ. De obicei, splina mărită nu provoacă semne și simptome. Ea se depistează adesea întâmplător în urma unor investigații. 

Când este simptomatică, splenomegalia poate provoca: 

• Durere în partea stângă a abdomenului, sub coaste;
• Senzație de plenitudine chiar și după mese mici, din cauza presiunii pe care splina mărită o exercită asupra stomacului;
• Senzație de presiune în abdomen;
• Oboseală și slăbiciune, ca urmare a distrugerii excesive a globulelor roșii;
• Sângerări ușoare sau vânătăi frecvente, din cauza scăderii trombocitelor care afectează coagularea sângelui;
• Infecții mai dese, deoarece splina ajută la combaterea infecțiilor;
• Dificultăți respiratorii dacă apasă pe diafragmă.

Splina se mărește când este afectată de:

• Infecții precum mononucleoza infecțioasă, tuberculoza, endocardita infecțioasă, malaria sau bruceloza;
• Boli hepatice cum sunt ciroza hepatică și hipertensiunea portală;
• Boli hematologice precum anemiile hemolitice autoimune, talasemia, leucemiile și limfoamele (Hodgkin și non-Hodgkin);
• Boli autoimune precum lupusul și artrita reumatoidă.
• Boala Gaucher și alte tulburări de stocare lizozomală. 

Hiposplenismul și asplenia

Hiposplenismul este caracterizat printr-o funcționare redusă a splinei. Ea poate fi congenitală (prezentă de la naștere) sau dobândită pe parcursul vieții din cauza unor afecțiuni precum boala celiacă netratată și siclenia (anemia falciformă). 

Asplenia se referă la absența splinei sau la lipsa completă a funcției splinei. Ea poate fi:

• asplenie anatomică, atunci când splina este complet îndepărtată chirurgical (splenectomie) sau este absentă de la naștere (asplenie congenitală);
• asplenie funcțională, atunci când acest organ există anatomic, dar nu mai funcționează. Anemia falciformă afectează treptat funcția splinei până devine complet nefuncțională. 

Traumatismele

Splina stochează o cantitate mare de sânge și eliberează această rezervă în situația unei hemoragii severe. Totodată, ea este puternic vascularizată, iar traumatismele pot să provoace sângerări masive, care pun viața în pericol. 

Ruptura de splină este o urgență medicală. Ea survine în special în accidentele rutiere în care persoana poartă centura de siguranță. Forța impactului poate provoca ruperea splinei și declanșarea unei hemoragii. Căderile și loviturile puternice în zona abdominală sunt alte cauze posibile. 

Infarctul splenic

Infarctul splenic apare atunci când fluxul de sânge către splină rămâne blocat parțial sau total, ceea ce provoacă necroză pe o zonă a acestui organ, la fel ca în situația unui infarct miocardic. De obicei, cheagurile de sânge provoacă obstrucția vasului de sânge din splină.

Infarctul splenic apare mai frecvent la persoanele cu:

• afecțiuni hematologice precum anemia falciformă și talasemia;
• boli cardiace sau vasculare care predispun la embolii;
• infecții severe care favorizează formarea de cheaguri;
• traume abdominale majore.

Alte afecțiuni, mai rare, ale splinei includ:

• abcesele splenice, care pot apărea în septicemie, endocardită infecțioasă sau imunosupresie severă;
• tumorile splenice, care sunt metastaze din alte tipuri de cancer de obicei. Tumorile primare ale splinei sunt foarte rare. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.