Petele albe, cu aspect de cretă care apar pe smalțul dentar sunt un teren propice pentru dezvoltarea cariilor. Demineralizarea dinților afectează atât copiii, cât și adulții, dar ea poate fi oprită dacă se intervine la timp. Iată ce poți face pentru a evita alte probleme dentare.
Smalțul dinților este cel mai dur țesut din corpul uman, dar chiar și el poate fi distrus prin anumite obiceiuri legate de stilul de viață. Smalțul este format aproape în totalitate de minerale, în mare parte din cristale de fosfat de calciu.
Demineralizarea dinților se produce atunci când smalțul pierde din aceste minerale. Ea nu este în sine, o afecțiune medicală, cât un factor care duce la deteriorarea dinților prin erodarea smalțului.
Demineralizarea afectează atât dinții de lapte ai copiilor, cât și dentiția definitivă, însă nu doar copiii se confruntă cu această problemă. La adulți, pierderea mineralelor din compoziția smalțului se produce odată cu înaintarea în vârstă.
Cum se manifestă demineralizarea dinților
În prima fază, pe suprafața dinților demineralizați apar pete albe. Ele se formează îndeosebi la baza gingiei – pe linia care delimitează dintele de gingie – și se extind în timp. Spre deosebire de smalțul lucios, aceste pete au o textură poroasă.
Inițial, zonele demineralizate de pe dinți nu provoacă sensibilitate dentară. În stadiile mai avansate, smalțul își pierde rezistența și dinții devin sensibili la temperaturi extreme – alimente prea reci sau prea calde, aer rece inspirat pe gură. Porozitatea petelor crește treptat și capătă un aspect calcaros, ca de cretă.
În timp, pe măsură ce intră în contact cu alimente și băuturi colorate, petele albe devin maronii. Dacă nu se intervine cu tratament, ele se transformă în carii. În acest stadiu, demineralizarea nu mai este reversibilă.
Din ce cauze apare demineralizarea dinților
Cauza principală a acestei probleme dentare o reprezintă placa bacteriană care se depune pe dinți din cauza igienei orale defectuoase. Bacteriile care duc la apariția cariilor produc acizi care descompun mineralele din structura smalțului.
De obicei, există însă o asociere de factori care favorizează demineralizarea dinților, de la cei genetici și până la consumul unor alimente care atacă smalțul dentar. Cauzele pot fi:
- predispoziția genetică;
- consumul de citrice (lămâi, în special) și sucuri din citrice. Acidul citric pe care îl conțin afectează smalțul;
- consumul excesiv de băuturi carbogazoase, din cauza acidifianților din compoziție;
- consumul de zahăr în exces;
- refluxul gastroesofagian, care provoacă aciditate în cavitatea bucală;
- gura uscată (xerostomia). Saliva contribuie la neutralizarea acizilor din cavitatea bucală, iar lipsa acesteia favorizează mediul acid, dăunător dinților;
- purtarea unui aparat dentar. El impune o igienă orală mai riguroasă, adesea greu de respectat;
- anumite medicamentoase care cresc aciditatea cavității bucale;
- hipomineralizarea dentară. Aceasta este caracterizată printr-o maturizare incompletă a smalțului și și o predispoziție către demineralizare.
Cum se tratează demineralizarea dinților
Demineralizarea este un proces reversibil dacă se intervine la timp. Cu tratamente și cu o igienă riguroasă, ea poate fi cel puțin stopată astfel încât să prevenim formarea cariilor. Iată ce opțiuni avem:
Fluorizarea
Demineralizarea dinților se tratează prin remineralizare, iar principala procedură recomandată de medicii dentiști este fluorizarea. Ea se realizează prin aplicarea pe suprafața dinților a unui gel care conține fluor.
Mineralul se aplică pe smalț cu o pensulă specială sau cu ajutorul unei gutiere și este indicat atât pentru dinții de lapte, cât și pentru cei definitivi. Fluorul inhibă procesul de demineralizare și întărește smalțul dinților prin efectul de remineralizare. Totodată, el reduce multiplicarea bacteriilor și încetinește formarea plăcii bacteriene.
Procedura de fluorizare este simplă și minim invazivă. Profilaxia cu fluor se repetă la 3-6 luni, la recomandarea medicului, în funcție de gradul demineralizării.
Cremele remineralizante
Suplimentar, medicul dentist poate recomanda creme sau geluri care conțin fosfați de calciu și care inhibă demineralizarea smalțului și reduc sensibilitatea dentară. Ele se aplică pe dinți seara, înainte de culcare, cu ajutorul periuței de dinți. După aplicare, nu se mai consumă alimente și băuturi până dimineața.
Pentru copii, există formule speciale de cremă, cu o concentrație de minerale adaptată vârstei. Ele se aplică pe o perioadă de câteva luni, în funcție de recomandările medicului.
Periajul profesional și detartrajul
Cele două proceduri stomatologice sunt necesare pentru a îndepărta placa bacteriană și tartrul care favorizează formarea cariilor. Atât igienizarea profesională, cât și detartrajul sunt recomandate de două ori pe an.
Periajul profesional trebuie să vină în completarea periajului realizat acasă. El are avantajul că poate curăța zone greu accesibile cu periuța obișnuită.
Sigilarea dentară
Sigilarea nu stopează demineralizarea dinților, dar este o metodă de a-i proteja împotriva cariilor. Procedura stomatologică presupune aplicarea unei rășini pe smalțul afectat, indiferent dacă dinții sunt de lapte sau permanenți.
Sigilarea poate fi aplicată pe molarii și premolarii afectați, dar tratamentul este numai temporar. El se menține timp de aproximativ 2 ani.
Folosirea unei paste de dinți cu fluor
Fluorul din pasta de dinți poate ajuta remineralizarea dacă este utilizat în concentrația potrivită. El este recomandat de Organizația Mondială a Sănătății atât pentru remineralizare, cât și ca metodă de prevenție a demineralizării.
Pastele de dinți disponibile pe piață au concentrații diferite de fluor (care sunt întotdeauna specificate la compoziție). Medicii dentiști recomandă uneori produse cu un conținut mai ridicat de fluor. În cazul copiilor, cantitatea de fluor se calculează în funcție de vârstă.
Pentru succesul tratamentului, este foarte importantă eliminarea cauzelor care au dus la apariția demineralizării. Poți preveni problemele dentare prin evitarea alimentelor și băuturilor care atacă smalțul, prin tratarea refluxului gastroesofagian și a xerostomiei (gura uscată) și printr-o igienă orală riguroasă.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
