Bryan Johnson a renunțat la „sângele tânăr” de la fiul său. În primăvara anului 2023, o imagine cu antreprenorul și biohackerul Bryan Johnson, așezat pe un pat de clinică alături de tatăl său și de fiul său adolescent, Talmage, a făcut înconjurul lumii. Johnson testa pe propriul corp una dintre cele mai controversate idei din noua industrie a longevității: transfuzia de plasmă de la persoane mai tinere, pornind de la ipoteza că „sângele tânăr” ar putea influența ceasul biologic al unui organism matur.
Reclamă
În cadrul procedurii mediatizate, Johnson a primit aproximativ un litru de plasmă de la fiul său, iar apoi i-a donat plasmă tatălui său. După șase proceduri și o baterie de analize, antreprenorul american a tras o concluzie mult mai puțin spectaculoasă decât experimentul în sine. Pentru că nu a detectat beneficii clare, a renunțat la „sângele tânăr”, dar nu și la ideea că sângele poate fi una dintre cheile îmbătrânirii.
Bryan Johnson a renunțat la „sângele tânăr” de la fiul său
În loc să primească plasmă de la persoane tinere, Johnson testează o altă procedură: eliminarea propriei plasme și înlocuirea acesteia cu albumină, cea mai abundentă proteină din plasmă. În octombrie 2024, el a anunțat public că a trecut printr-o procedură de „total plasma exchange”, diferită de transfuzia primită de la fiul său. Procedura poartă numele de schimb plasmatic terapeutic, prescurtat TPE. În timpul unei ședințe, sângele este extras printr-un circuit, separat cu ajutorul unui aparat, iar celulele sanguine sunt returnate pacientului împreună cu albumină și soluție salină. O ședință durează, de regulă, între două și trei ore.
Această procedură este deja utilizată în spitalele din întreaga lume. Pentru tratarea unor boli autoimune, neurologice sau hematologice. Precum sindromul Guillain–Barré, miastenia gravis și purpura trombotică trombocitopenică. În clinicile americane de longevitate, procedura este însă oferită și persoanelor sănătoase. Sub promisiunea că ar putea elimina din sânge o parte dintre moleculele asociate inflamației și îmbătrânirii. În unele clinici private, o singură ședință poate costa aproximativ 8.000–10.000 de dolari.
Pe 24 septembrie 2026, Biblioteca Națională a României va găzdui a doua ediție a Congresului Internațional de Longevitate
Această discuție despre terapiile de ultimă oră pentru longevitate și despre dovezile științifice care le susțin va fi analizată anul acesta și la București. Pe 24 septembrie 2026, Biblioteca Națională a României va găzdui a doua ediție a Congresului Internațional de Longevitate. Un eveniment central pentru cercetarea longevității din Europa de Sud-Est. Organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, evenimentul aduce la aceeași masă cercetători de talie mondială în domeniul longevității/geroscienței și specialiști de top din comunitatea medicală românească. Dezbaterea științifică are loc în cadrul Longevity Expo Forum Fest. Este organizat de Antena 3 CNN și Longevity Magazine. În perioada 24–26 septembrie 2026.
Terapiile cu „sânge tânăr” și schimbul plasmatic terapeutic nu au apărut din senin în clinicile de longevitate. Înainte să devină o obsesie pentru biohackeri și antreprenori din Silicon Valley, ideea a fost testată în laboratoare. Mai întâi pe animale. Primele experimente de acest tip datează din anii 1950. Cercetătorii au folosit parabioza heterocronică. Un șoarece sau un șobolan tânăr era conectat chirurgical la unul bătrân. Astfel încât cele două animale ajungeau să împartă același sistem circulator.
Tema a revenit puternic în 2005
Tema a revenit puternic în 2005. Când cercetători de la Stanford și University of California, Berkeley au arătat, tot pe modele animale, că expunerea unui organism bătrân la un mediu circulator tânăr putea reactiva anumite mecanisme de regenerare în mușchi și ficat.
În anii următori, cercetarea a devenit mai nuanțată. O direcție importantă a venit din lucrările Irinei și ale lui Michael Conboy. Ei au mutat atenția de la întrebarea „ce are benefic sângele tânăr?” la o întrebare poate mai interesantă: „ce se acumulează nociv în sângele îmbătrânit?”. În 2020, studiile lor preclinice pe șoareci au arătat că o parte dintre efectele de rejuvenare puteau apărea nu prin adăugarea de sânge tânăr, ci prin diluarea plasmei vechi și înlocuirea ei cu soluție salină și albumină. Cercetătorii au înlocuit aproximativ jumătate din plasma șoarecilor bătrâni. Au observat efecte asupra regenerării mușchilor, ficatului și creierului, fără să introducă sânge sau plasmă de la animale tinere.
Primul pas uman important în această direcție a venit în 2022
Primul pas uman important în această direcție a venit în 2022, printr-un studiu publicat în GeroScience. Cercetătorii au analizat efectele unor sesiuni repetate de TPE asupra biomarkerilor de îmbătrânire la un număr mic de persoane. Studiul a urmărit doar opt participanți: șase persoane cu vârste între 60 și 77 de ani și alte două persoane de 46 și 52 de ani. Rezultatele au sugerat că proteinele circulante din sânge se pot deplasa spre un profil interpretat ca mai „tânăr” și că pot apărea modificări în markeri legați de inflamație, stres oxidativ și senescență celulară. Au fost raportate scăderi ale markerilor p16, asociat senescenței celulare, și 8-OHdG, utilizat pentru măsurarea deteriorării oxidative a ADN-ului. Unele proteine ale sistemului complement au scăzut cu aproximativ jumătate imediat după TPE. Dar au revenit, în medie, la valorile inițiale până la următoarea procedură. Aproximativ o lună mai târziu.
În 2025, discuția despre plasma tânără a primit un nou punct de sprijin printr-un studiu publicat în Journal of Translational Medicine de o echipă asociată cu Stanford University School of Medicine. Cercetătorii au testat intervenția pe 38 de pacienți vârstnici care urmau operații majore de protezare de șold sau genunchi. Pacienții au primit fie o fracțiune proteică derivată din plasmă, numită GRF6021, fie placebo. Fiecare pacient a primit patru perfuzii de câte 250 de mililitri. Înaintea operației, în ziua intervenției și în prima zi după operație. GRF6021 conținea predominant albumină și proteine plasmatice selectate. Iar vârsta medie a donatorilor folosiți pentru producerea sa era de aproximativ 35 de ani. Cercetătorii au urmărit felul în care organismul răspunde la stresul inflamator produs de operație. Rezultatele au arătat modificări în căi biologice implicate în inflamație și imunitate.
Schimbul plasmatic terapeutic a intrat într-o etapă mai serioasă
Tot în 2025, schimbul plasmatic terapeutic a intrat într-o etapă mai serioasă printr-un trial publicat în Aging Cell. Studiul a inclus 42 de persoane de peste 50 de ani. Și a comparat mai multe variante: TPE simplu, TPE combinat cu imunoglobuline intravenoase, TPE lunar și placebo. Unsprezece participanți au făcut două proceduri în prima săptămână, urmate de trei săptămâni de pauză, timp de trei luni. Alți 11 au făcut câte o procedură lunară, de șase ori. Zece participanți au primit TPE împreună cu imunoglobuline, iar ceilalți au făcut parte din grupul placebo. Rezultatul cel mai citat a fost reducerea vârstei biologice măsurate prin ceasuri epigenetice. În medie, 1,32 ani pentru TPE simplu și 2,61 ani pentru combinația TPE plus imunoglobuline. Aceste reduceri au fost observate la evaluarea intermediară, după primele trei proceduri. La evaluarea finală, niciunul dintre grupurile tratate nu mai prezenta o diferență semnificativă a vârstei biologice față de placebo.
Nu orice procedură prin care se extrage plasmă are aceleași efecte
În același an, un alt studiu a adus un avertisment important: nu orice procedură prin care se extrage plasmă are aceleași efecte. Cercetarea publicată în Scientific Reports, pe plasmafereză fără înlocuire cu albumină sau plasmă tânără, nu a arătat rejuvenare epigenetică. Studiul a înscris 41 de donatori sănătoși cu vârste între 40 și 60 de ani. Dintre care 34 au finalizat protocolul. Participanții au făcut patru sau opt ședințe de plasmafereză pe parcursul a 18 săptămâni. Dimpotrivă, unele rezultate au sugerat un posibil stres biologic. Au scăzut nivelurile proteinelor totale și ale albuminei. Au apărut modificări ale calciului, fosforului și potasiului. Iar trei instrumente epigenetice, DNAmGrimAge, ceasul Hannum și DunedinPACE, s-au deplasat într-o direcție asociată îmbătrânirii accelerate.
Pentru a clarifica granița dintre știința validată, ipotezele promițătoare și marketingul anti-aging, a doua ediție a Congresului Internațional de Longevitate de la București va aduce în fața publicului cercetători de primă linie din întreaga lume și specialiști care contribuie la definirea standardelor globale în gerosciență. Cei care vor să înțeleagă direct de la sursă ce terapii sunt susținute de dovezi solide, ce direcții rămân experimentale și ce promisiuni trebuie privite cu prudență sunt invitați la Biblioteca Națională să urmărească dezbaterile și să participe la congresul din 24 septembrie 2026, dedicat înțelegerii corecte a longevității și viitorului medicinei.
