Antena

Medicamente pentru stimularea ovulației: când sunt necesare și cum acționează

Publicat: 26 mai 2025, 13:15

Pentru multe cupluri, decizia de a avea un copil vine însoțită de entuziasm, planuri și visuri frumoase. Dar pentru altele, drumul către sarcina dorită poate deveni complicat, mai ales atunci când ovulația, un proces aparent banal, nu funcționează așa cum ar trebui. Aici intervin tratamentele de stimulare ovariană, un subiect care ridică multe întrebări, temeri și, uneori, confuzii.

Reclamă

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, ne explică în continuare când sunt recomandate aceste tratamente și cum funcționează.

Când este recomandată stimularea ovulației

Tratamentele pentru stimularea ovulației sunt indicate în primul rând femeilor care au probleme de ovulație sau anovulație, adică atunci când ovulația este complet absentă sau neregulată.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Cele mai frecvente cauze sunt sindromul ovarelor polichistice, dezechilibrele hormonale, greutatea corporală excesivă sau, din contră, mult prea mică, stresul sever sau unele afecțiuni tiroidiene.

„Sunt însă și situații în care ovulația este prezentă, dar e nevoie de o stimulare suplimentară, mai ales în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată, cum ar fi inseminarea intrauterină sau fertilizarea in vitro, pentru a obține mai mulți foliculi și, implicit, mai multe ovocite”, completează dr. Vythoulkas.

Reclamă

Citește și: Semne de infertilitate la femei și bărbați. Ce probleme pot indica

Cum acționează tratamentele pentru stimulare ovariană

În funcție de substanța utilizată, mecanismul prin care aceste medicamente stimulează ovulația poate varia.

Printre cele mai utilizate substanțe se numără citratul de clomifen și letrozolul, ambele administrate oral. Acestea stimulează secreția de hormoni FSH (hormon foliculostimulant) și LH (hormon luteinizant), care determină dezvoltarea sau maturarea foliculilor ovarieni. Acest tip de tratament are ca rezultat, de obicei, maturarea unuia sau a doi foliculi și este considerat o formă mai blândă de stimulare.

Reclamă

În cazurile mai complexe, se folosesc gonadotropine – hormoni injectabili care determină dezvoltarea mai multor foliculi în același timp –, adesea în procedurile de fertilizare in vitro. Acestea sunt mai puternice și necesită o monitorizare atentă și teste hormonale regulate, pentru că pot duce la dezvoltarea mai multor foliculi și implicit cresc riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană.

Tratamentul oral este de regulă prima opțiune pentru femeile cu tulburări ușoare de ovulație. Este ușor de administrat, are un cost mai redus și un risc mai mic de complicații.

Totuși, dacă răspunsul la tratament nu este satisfăcător sau dacă pacienta are o afecțiune mai complexă, se recurge la tratamentul injectabil. Acesta este mai eficient, dar necesită ecografii frecvente și analize hormonale pentru a evita suprastimularea.

Monitorizarea tratamentului hormonal

Monitorizarea tratamentelor de stimulare ovariană este esențială. Iată ce informații ne oferă dr. Andreas Vythoulkas:

„Nu este suficient doar să administrăm un medicament și să sperăm că funcționează. Folosim ecografii transvaginale pentru a evalua dezvoltarea foliculilor și, uneori, dozări hormonale pentru a ajusta doza sau momentul administrării altor substanțe, cum ar fi hormonul hCG, care declanșează ovulația.
De obicei, monitorizarea începe din ziua 8-9 a ciclului menstrual și poate presupune 2-3 vizite la medic până la ovulație. Acest protocol ne permite să stabilim cu precizie momentul optim pentru contactul sexual dirijat sau pentru procedurile de reproducere umană asistată.”

Riscurile asociate medicamentelor pentru stimularea ovulației

Cât privește riscurile asociate tratamentelor de stimulare ovariană, acestea există, dar majoritatea sunt controlabile. Cel mai frecvent risc este cel de obținere a unei sarcini multiple, cu gemeni sau tripleți, mai ales în cazul tratamentelor injectabile.

Apoi, există riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană, o reacție exagerată a ovarelor care poate duce la dureri abdominale, balonare și acumulare de lichid în abdomen. De aceea, este important ca ovarele să nu fie suprastimulate.

Pe termen lung, nu există dovezi clare că aceste tratamente ar crește riscul de cancer ovarian, dar se recomandă să nu fie utilizate pe perioade foarte lungi fără evaluare medicală.

„În general, recomandăm maximum 6 cicluri consecutive de tratament cu clomifen sau letrozol. Dacă nu apare sarcina în acest interval, este necesară o reevaluare a diagnosticului și, eventual, schimbarea strategiei terapeutice. În cazul gonadotropinelor, numărul de cicluri este individualizat, dar tot în limite rezonabile, cu pauze atunci când e nevoie.

Înțeleg temerile, este normal ca un tratament hormonal să ridice întrebări. Ce le spun pacientelor mele este că nu sunt singure, că aceste tratamente sunt folosite de zeci de ani, cu rezultate foarte bune, și că monitorizarea corectă reduce semnificativ riscurile. E important să discute deschis cu medicul lor, să înțeleagă fiecare etapă și să nu ezite să ceară explicații”, concluzionează dr. Andreas Vythoulkas.

Te-ar mai putea interesa și
articol cu video
Ce trebuie să punem în trusa de prim ajutor
Ce trebuie să punem în trusa de prim ajutor
Ce trebuie să punem în trusa de prim ajutor
Antibioticele, antiviralele și vaccinurile ar putea combate demența. Un studiu sugerează că medicamentele obișnuite se pot folosi pentru a trata și alte probleme de sănătate
Antibioticele, antiviralele și vaccinurile ar putea combate demența. Un studiu sugerează că medicamentele obișnuite se pot folosi pentru a trata și alte probleme de sănătate
Antibioticele, antiviralele și vaccinurile ar putea combate demența. Un studiu sugerează că medicamentele obișnuite se pot folosi pentru a trata și alte probleme de sănătate
Tratamentul medicamentos pentru endometrioză. Medicii Voicu Simedrea și Mihail Pautov spun ce variante există pentru a o gestiona
Tratamentul medicamentos pentru endometrioză. Medicii Voicu Simedrea și Mihail Pautov spun ce variante există pentru a o gestiona
Tratamentul medicamentos pentru endometrioză. Medicii Voicu Simedrea și Mihail Pautov spun ce variante există pentru a o gestiona
Reclamă
PARTENERI
Prăjitură cu iaurt și zmeură, fără coacere
Rețete Fel De Fel
Prăjitură cu iaurt și zmeură, fără coacere
Această prăjitură cu iaurt și zmeură, fără coacere, este un desert răcoritor și ușor. Are o textură fină și un contrast plăcut între dulceața pișcoturilor însiropate, crema delicată de iaurt și zmeura ușor acrișoară. Se prepară rapid și este ideală pentru zilele calde sau ocaziile speciale în care vrei un desert elegant fără a aprinde cuptorul. O astfel de prăjitură te cucerește prin echilibrul ei perfect. Pișcoturile însiropate sunt moi și ușor dulci, iar crema de iaurt este fină, ușoară și aerată. Zmeura aduce o notă acrișoară și proaspătă, care contrastează frumos cu restul compoziției. Fiecare îmbucătură este o combinație de catifelat, răcoritor și fructat. Este o prăjitură care se simte elegantă și revigorantă, fără să fie grea sau prea dulce. Mai găsești pe blog o rețetă de prăjitură asemănătoare, dar cu afine. Prăjiturile cu cremă de iaurt și fructe sunt printre cele mai adorate vara, pentru că sunt și delicioase, dar și răcoroase. Sunt și destul de simplu de preparat, iar ingredientele sunt mereu la îndemână. Însă au acel inconvenient că trebuie să aștepți câteva ore până la degustarea lor. Iar din categoria torturilor, îți recomand să încercerci rețeta de tort răcoros, tot cu cremă de iaurt și fructe. Impresii despre rețeta de prăjitură cu iaurt și zmeură Această prăjitură este întruchiparea delicateții și a prospețimii. Rețeta combină textura ușoară și aerată a unei creme de iaurt fin cu dulceața pișcoturilor însiropate și aciditatea intensă a zmeurei. Este un desert care nu necesită coacere, dar oferă o complexitate de gusturi și senzații care îl transformă într-o experiență deosebită. Este ideal pentru zilele calde sau mesele festive. Când o guști, simți mai întâi prospețimea cremei de iaurt, ușor acrișoară, cu o consistență fină, ca o spumă stabilă, dar onctuoasă. Frișca îi adaugă catifelare, iar vanilia subtilă înnobilează aromele fără a le acoperi. Zmeura aduce explozia de fruct, cu acea notă acră, răcoritoare, care trezește papilele. Pișcoturile însiropate se înmoaie exact cât trebuie, fără a deveni moi ca o budincă. Ele adaugă o textură puțin mai fermă, un contrast plăcut cu crema. Aromele din pișcoturi se îmbină perfect cu cele din cremă, oferind un gust echilibrat între dulce, acrișor și vanilat, fără a fi greoi sau excesiv de dulce. Mai poți încerca și o rețetă de prăjitură Mattonella, cu cremă bavareză și ciocolată, decorată cu fructe de pădure. Iar mai jos poți urmări lista de ingrediente și pașii necesari preparării rețetei de prăjitură cu iaurt și zmeură.
icon