Tuberculoza: simptome, transmitere și opțiuni de tratament

Datele Organizației Mondiale a Sănătății arată o creștere alarmantă a cazurilor noi de tuberculoză. Aproximativ 8,2 milioane de persoane au fost diagnosticate cu tuberculoză în 2023, fiind cel mai mare număr înregistrat de la începutul monitorizării globale a bolii, în 1995. În total, numărul persoanelor afectate de TBC a ajuns la 10,8 milioane.

Tuberculoza (TBC) se regăsește printre cele mai vechi boli cunoscute. După trei ani în care a fost surclasată de COVID-19, TBC a revedevit principala cauză a mortalității de cauză infecțioasă în 2023, semnalează Raportul Global privind Tuberculoza al OMS din 2024.

România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare incidență a tuberculozei, atât în rândul adulților, cât și al copiilor. Totodată, țara noastră are o rată ridicată de tuberculoză multidrog rezistentă (MDR). Această formă a bolii este dificil de tratat și necesită un tratament mai îndelungat și mai costisitor.

Cum se transmite tuberculoza

Tuberculoza este cauzată de bacilul Mycobacterium tuberculosis. Cunoscut și ca bacilul Koch, el se răspândește de la bolnavii cu o formă activă de tuberculoză atunci când tușesc, strănută sau elimină picături de spută în aer. În forma latentă a bolii, bacilul rămâne inactiv și nu se transmite. 

Statisticile OMS mai arată că aproape un sfert din populația globală a fost infectată cu TBC, dar numai 5-10% dezvoltă simptome. 

Când bacteria pătrunde în organism, există trei posibilități:

• Infecția este eliminată complet. Sistemul lor imunitar reușește să elimine în totalitate bacteria imediat după infectare, înainte de a produce simptome. Persoanele infectate nu ajung la stadiul de boală activă și nu au niciun risc de a dezvolta TBC în viitor;
• Infecția rămâne latentă. Aproximativ un sfert din populația lumii are tuberculoză latentă, care înseamnă că bacteria nu este eliminată complet din organism, dar este „adormită” și controlată de sistemul imunitar. Persoanele infectate nu au simptome și nu sunt contagioase, dar prezintă un risc de 5-10% de a dezvolta tuberculoză activă pe parcursul vieții. Acest risc este cel mai mare în primii doi ani de la infectare și devine mult mai scăzut ulterior;
• Infecția devine activă. Când sistemul imunitar nu poate controla bacteria, aceasta se multiplică în organism și declanșează boala activă. Persoanele afectate sunt contagioase și au nevoie de tratament urgent. De obicei, tuberculoza devine activă la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Bolile care afectează imunitatea, cum ar fi HIV, diabet sau cancer, precum și malnutriția, fumatul sau consumul excesiv de alcool cresc acest risc. 

În 2023, 55% dintre persoanele care au dezvoltat tuberculoză au fost bărbați, 33% femei și 12% copii și adolescenți. 

Care sunt simptomele de TBC

Bacilul Koch afectează în principal plămânii (tuberculoza pulmonară), dar poate infecta și alte țesuturi sau organe (tuberculoza extrapulomnară), cum ar fi:

• pielea (tuberculoza cutanată);
• oasele (tuberculoza osoasă);
• rinichii (tuberculoza renală);
• creierul (meningita tuberculoasă);
• tractul intestinal (tuberculoza gastrointestinală).

Unele persoane cu TBC activ nu prezintă deloc simptome, în timp ce altele pot avea manifestări ușoare timp de mai multe luni. Acesta este un motiv pentru care tuberculoza se rspândește ușor la alte persoane, fără ca bolnavii să știe. 

În cazul persoanelor simptomatice, intervalul de la infectare și până la apariția manifestărilor de TBC nu poate fi estimat. 

Simptomele pulmonare sunt cele mai comune și mai ușor de identificat:

• tuse persistentă, care durează mai mult de două-trei săptămâni, uneori cu sânge și care nu răspunde la tratamentele obișnuite;
• expectorație (producție de mucus) de culoare verde sau galbenă, uneori cu sânge;
• respirație dificilă, cu senzație de lipsă de aer;
• durere toracică, mai ales la tuse sau la respirația profundă.

Inflamația generalizată și răspunsul imun al organismului pot să provoace și simptome generale (sistemice), care includ:

• simptome de febră;
• transpirații nocturne;
• scădere nejustificată în greutate;
• slăbiciune;
• oboseală persistentă. 

Cum se diagnostichează tuberculoza

Persoanele care au simptome sugestive de tuberculoză primesc recomandare pentru o radiografie pulmonară. Această investigație poate pune în evidență modificările aduse de tuberculoză sub forma unor zone de opacitate pe plămâni, acolo unde bacteriile au provocat inflamație. În stadiile avansate ale tuberculozei, pot apărea cavități în plămâni.

Radiografia nu este suficientă pentru diagnosticarea bolii. Tuberculoza este confirmată ulterior printr-o analiză a sputei pentru a evidenția prezența bacilului Koch. Pentru acest examen bacteriologic, se recoltează o probă de spută de la bolnavii care expectorează sau poate fi necesară o bronhoscopie pentru aspirarea secrețiilor din bronhii.

Tuberculoza este mai dificil de diagnosticat la copii. Simptomele pot fi confundate ușor cu alte boli comune, precum infecțiile respiratorii. Totodată, manifestările generale precum oboseala și scăderea în greutate sunt mai puțin evidente la aceștia decât la adulți. 

Analiza sputei pentru identificarea bacteriilor este, de asemenea, mai dificilă la copii, deoarece nu pot expectora (elimina mucusul) în mod eficient. Pentru diagnosticul tuberculozei la copii, se folosesc metode alternative precum:

• testul cutanat tuberculinic (IDR la PPD), care urmărește reacția locală după injectarea unei cantități mici de antigen tuberculinic sub piele. Acest test poate avea rezultate fals pozitive din cauza vaccinului BCG sau fals negative din cauza imunității scăzute;
• testul de sânge IGRA (QuantiFERON), care este mai exact decât testul cutanat, dar mai costisitor;
• lavajul bronhoalveolar sau aspiratul bronșic pentru detectarea bacteriei Mycobacterium tuberculosis.

Cum se tratează tuberculoza

Cu un tratament corect și administrat riguros, tuberculoza este o boală vindecabilă. Succesul depinde într-o foarte mare măsură de accesul la tratament și de complianța pacienților la el. Tuberculoza se tratează cu antibiotice care se administrează zilnic, timp de 4-6 luni, atât pentru tuberculoza latentă, cât și pentru infecția activă.

Antibioticele utilizate cel mai frecvent sunt:

• izoniazida;
• rifampicina;
• pirazinamida;
• etambutolul.

Durata lungă a tratamentului face ca o parte dintre pacienți să renunțe la acesta pe parcurs. Întreruperea prematură a tratamentului poate face ca bacteriile din organism să devină rezistente la antibioticele de primă linie, în special la cele două medicamente principale utilizate în tratamentul TBC-ului: izonazida și rifampicina.

Tuberculoza rezistentă la medicamente, cunoscută ca tuberculoza multidrog-rezistentă (MDR-TB), este tratabilă, dar terapiile sunt mai complexe, mai îndelungate și implică medicamente mai toxice. În funcție de severitatea infecției și de rezistența bacteriilor, regimul de tratament poate dura între 9 și 20 de luni. 

În 2022, Organizația Mondială a Sănătății a introdus un regim scurt de tratament, de 6 luni, complet oral, cunoscut sub denumirea de BPaLM/BPaL. Numărul redus de pastile și eficacitatea ridicată sunt alte avantaje ale acestui regim nou. 

Pe lângă tratament, este necesară monitorizarea regulată pentru evaluarea răspunsului la tratament și supravegherea efectelor adverse, care pot include:

• toxicitate hepatică;
• probleme auditive;
• tulburări gastrointestinale;
• neuropatii.

Efectele secundare sunt încă unul dintre motivele care fac dificilă respectarea tratamentului de către pacienți. Dacă tratamentul tuberculozei rezistente nu este adecvat sau corect administrat, bacteriile pot deveni rezistente și la medicamentele pentru MDR-TB. În astfel de cazuri, există riscul de a dezvolta TBC extensiv rezistent (XDR-TB), ale cărui opțiuni de tratament rămân foarte limitate. 

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.